DEVIZA ŞCOLII: „ Este uşor să înveţi a merge. Important este încotro te îndrepţi. Ştim că nu toţi copiii sunt la fel.”
- INTRODUCERE
Prima manifestare internaţională importantă în favoarea copiilor cu deficienţe a fost „Declaraţia de la Geneva” a Uniunii Internaţionale de Ajutor pentru copii din anul 1923, adoptată în anul 1924. Această „Declaraţie” a fost redată după al II-lea Război Mondial la congresul de la Zagreb, din 1954, la care sub auspiciile ONU, au luat parte reprezentanţi a 32 de ţări.
Fig. 1 – Vedere asupra şcolii
Înfiinţarea primelor instituţii de învăţământ pentru copii cu nevoi speciale a avut loc în 1951, perioadă în care a luat fiinţă şi unitatea noastră şcolară.
În ceea ce priveşte denumirea instituţiei noastre, ea a fiinţat sub diverse nume: „Şcoala Profesională Specială”, „Şcoala Tehnică Specială nr. 19”, „Liceul Agricol Special nr. 1”, „Grupul Şcolar nr. 10”, „Centrul Şcolar Special nr. 2”, din toamna anului şcolar 2002-2003 s-a numit „Centrul Şcolar Special Voluntari”, de la 1 februarie 2007 s-a numit „Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva”,de la 1 septembrie 2009 s-a numit Grupul Școlar „Nicolae Bălcescu„ ,iar de la 1 septembrie 2012 se numește „Liceul Tehnologic Nicolae Balcescu ”.
- Localizare geografică
Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu” este amplasat in partea central – estică a județului Ilfov , in orașul Voluntari, în imediata apropiere a capitalei București la intersecția meridianului 26°12ˈ43ˈˈ, longitudine estică cu paralela 44°29ˈ75ˈˈlatitudine nordică. Orașul Voluntari se compune dintr-o singură localitate cu denumirea de Voluntari, dar in limbajul curent al locuitorilor vechea comună cuprinde 2 sate ( actual cartiere) : Voluntari și Pipera, cartier a cărui vatră este amplasată la o distanță de aproximativ 6,5 km de reședință și care in ultima perioadă s-a extins foarte mult prin construirea a mii de noi locuințe în această zonă, ilustrând tendința actuală de modernizare din punct de vedere arhitectural a localității.
Limitele sunt impuse de urmatoarele vecinătăți: la nord comuna Tunari, la nord-est comunele Ștefănești și Afumați, comuna Dobroiești la sud-est, sectorul 2 al municipiului București spre sud, limita constituind-o calea ferata București – Constanța și sectorul 1 al municipiului București spre vest.
Față de principalele căi de circulatie, localitatea și implicit, unitatea noastra școlară, au ocupat și ocupă o poziție avantajoasă, ea fiind străbătută de șoseaua națională DN2 București – Constanța, dar și internațională E15 care face legătura între centrul Europei și Marea Neagră și de magistrala feroviară nr 8 București – Constanța spre sud. Apoi de importanță intejudețeană este șoseaua Ștefănești ce traverseaza orașul de la vest spre est și care face legatura cu alte localități din județul Ilfov și cu județul Ialomița.
Figura 2. – Vedere aeriana asupra Liceului tehnologic Nicolae Balcescu
Limita estică a acestei localități este dată de șoseaua de centură din care se ramifică în dreptul localității Tunari o șosea ce trece prin cartierul Pipera, asigurându-i acestuia legatura cu municipiul București și cu comunele din județ.
Relief . Din punct de vedere fizico-geografic, Liceul Tehnologic Nicolae Bălcescu aparține reliefului de câmpie făcând parte integral din Campia Bucureștiului ( componentă a Câmpiei Vlăsiei ), mai precis este amplasat pe Câmpul Colentinei și al Otopenilor ( interfluviul Colentina – Pasaăea). De fapt, pe teritoriul orașului Voluntari se individualizează doua câmpuri : în nord Câmpul Băneasa, iar spre sud Câmpul Pantelimon, despărțite între ele de Valea Saulei, tributară râului Colentina.
Fundamentul pe care a fost ridicată instituția este constituit din sedimente Pleistocene superioare, formate din depozite loessoide, sub care se succed depozite de pietrișuri, argile și nisipuri, aparținând tot pleistocenului superior, urmate de depozite de marn, pietrișuri, nisipuri și intercalații de argile, aparținând pleistocenului mediu și inferior care ating adâncimi de peste 250 metri.
Clima. Din punct de vedere climatic regiunea Liceului Tehnologic Nicolae Bălcescu aparține sectorului cu climă temperat continentală, cu temperature medii multianuale de 110C şi precipitaţii medii de 575.1 mm (la Bucureşti-Afumaţi). Temperatura medie a lunii ianuarie este de -3,10C, iar cea a lunii iulie, de 21,1oC (Geografia României, vol. 5, 2005). Cantitatea maximă de precipitaţii maxime anuale în 24 h înregistrată în Voluntari a fost de 780 mm în data de 06.07.1970.
Apele freatice sunt localizate la baza depozitelor loessoide, în Pietrişurile de Colentina şi Nisipurile de Mostiştea. În arealul analizat nivelul freatic se află la 15-20 m adâncime şi coboară în adâncime către sud-est.
Din punct de vedere bio-pedologic şcoala noastră este situată într-o zonă cu soluri brun-roşcate (clasa argiluvisoluri) şi păduri de foioase. Cea mai mare parte a acestui teritoriu fãcea parte din întinsele pãduri ale Vlãsiei, care au dispãrut parţial, fãcând loc suprafeţelor agricole şi locuibile. Din suprafaţa acoperitã cu pãduri au rãmas câteva dense fragmente, aşa cum sunt actualele pãduri Tunari, Andronache, Vulpachi, Pasãrea. Pe actualul teritoriu al oraşului se regãsesc doar trei fragmente din întinsul Codru al Vlãsiei (Pãdurea Bãneasa, Pãdurea Stefãneşti şi Pădurea Andronache).
III. ISTORICUL EVOLUŢIEI ACTIVITĂŢII ŞCOLARE
La 1 decembrie 1955 lua fiinţă la 11 km de Bucureşti, pe şoseaua Afumaţi nr. 94 o şcoală profesională ce avea să funcţioneze abia din februarie, anul următor, sub conducerea profesorului emerit Cristică Anton, economist. De la 1 decembrie 1955 şi până la 15 februarie 1956 s-au făcut diferite amenajări, construcţii pentru a se putea începe cursurile. Iniţial clădirea, cunoscută şi astăzi sub denumirea de „Clădirea roşie”, avea în componenţă două clase: una de horticultură, iar cealaltă de agenţi veterinari cu elevi cu afecţiuni pulmonare. În prezent, acest spaţiu găzduieşte „Staţia de salvare” a judeţului Ilfov. La etaj erau amplasate dormitoarele elevilor, veniţi din toată ţara. La parterul clădirii era sala de mese care se transforma în sală de cursuri după servirea mesei. Pe timp favorabil, lecţiile erau susţinute şi în afara şcolii. Prin anii `60, directorul Cristică Anton s-a zbătut transformarea şcolii profesionale în şcoală tehnică şi capătă un nou nume: „Şcoala tehnică Specială nr. 19”. Pe parcurs au mai fost construite clădiri, o bibliotecă, o sală de festivităţi şi activităţi cultural-sportive, o spălătorie, o seră, o crescătorie de porcine, alta de păsări şi animale mici etc. Numărul elevilor avea să ajungă în anul 1977 la 600, iar cel al clădirilor la 11.
Unitatea şcolară a avut în administrare mai multe terenuri agricole (circa 35 ha) pe care s-a plantat o livadă de cireşi, se cultivau diferite legume, iar în seră existau răsaduri, plante ornamentale etc. Procesul de învăţământ se desfăşura în două etape:
1. Cursuri teoretice urmate de seminarii
2. Aplicarea practică a cunoştinţelor la gospodăria anexă a şcolii, la „Ferma Miciurin”, Lotul zootehnic şi Pepiniera Pomicolă Voluntari şi la Gospodăria de Stat – Afumaţi, centrul Zootehnic Afumaţi şi Ferma Roşie. În anul 1968 s-a produs o nouă transformare a şcolii, prin înfiinţarea „Liceului Agricol Special nr. 1”. Până în anul 1977 în acest campus au fost şcolarizaţi elevi cu handicap locomotor în trei forme de învăţământ: gimnaziu, liceu (agricol şi economic) şi şcoală profesională cu secţiile: cizmărie, croitorie, viticultură, horticultură, zootehnie, tâmplărie (cu cercul de sculptură), lăcătuşerie, iar numele şcolii devine „Grupul Şcolar nr. 10”. De asemenea şcoala primea şi elevi cu deficienţe mintale de la Şcoala Specială Filipeştii de Pădure. Începând cu anul 1977 s-au realizat noi construcţii ce cuprindeau 28 săli de clasă, 4 cabinete, un internat cu 400 de locuri, o cantină cu 400 locuri/serie, 9 ateliere şcolare şi o sală pentru tratament şi recuperare. În perioada 1978-1981, la conducerea şcolii a fost numită dna ing. agr. Ana Damache (dir.) care a păstrat profilul instituţiei, iar în perioada 1981-1985 şcoala a fost condusă de domnii Voicu Ion (dir. adj.) şi Gănescu Valeriu (dir. adj.), care desfiinţează liceul şi secţiile agricole. În anul 1986 şcoala deţinea un număr de 690 de elevi. Au urmat ca directori dna Elena Gătină (dir.) şi Gănescu Valeriu (dir. adj) până la 1 februarie 1989, când conducerea este preluată de dna prof. Seceleanu Olimpiada şi ing. Dumbravă Liviu (dir. adj.), aleşi prin votul angajaţilor unităţii. Un an mai târziu Ministerul Muncii a fost de acord şi cu numirea dlui. prof. Negulescu Dan pe funcţia de director asjunct.
Până în anul 1993 „Centrul Şcolar Special nr. 2” a şcolarizat numai băieţi cu nevoi speciale, însă din acest an şcoala a primit şi fete şi băieţi deficienţi mintal de la şcolile speciale din Bucureşti, până în anul 1997. Aceşti elevi erau pregătiţi în cadrul şcolii profesionale cu secţiile: confecţioner îmbrăcăminte, confecţioner încălţăminte, zugrav-tapetar, tâmplar-tapiţer, lăcătuş mecanic, instalator instalaţii sanitare şi gaze, precum şi bucătar-cofetar-ospătar. Prin protocolul din 15 martie 2001 – internatul, cantina, spălătoria, clădirile anexe şi suprafaţă de pământ care nu a fost revendicată de proprietari au trecut în patrimoniul Centrului de Plasament nr. 6, iar şcoala şi atelierele, precum şi sala de sport, au trecut în administraţia Consiliului Judeţean Ilfov.
În perioada 2003-2015, Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu„ a fost condus de dl director Cioboată Gheorghe, profesor de geografie, avand din 2013 ca director adjunct pe d-na Anghel Roxana Elena, profesor de matematică, școlarizând elevi în învățământul de masa.
Din 2015, Liceul este manageriat de d-na prof. Anghel Roxana Elena profesor de matematică ca director iar de la 1 septembrie 2021 director adjunct este dna prof. Mirilă Aurelia-Daniela profesor de fizică.
În prezent Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu ”școlarizează 688 elevi, 509 la forma de învățământ zi și 179 la frecvență redusă, având 27 clase la: Filiera Teoretică, profil Real specializările Științe ale naturii și Filologie, Filiera tehnologică, profil Servicii, calificarea Tehnician în activități economice și Tehnician în Gastronomie, profil Tehnic, calificarea Tehnician desenator pentru construcții și lucrări publice și Filiera Vocationala, profil Sportiv, calificarea instructor sportiv - fotbal.
Autori: Cioboată Gheorghe, Ghiță Cristina, Anghel Roxana-Elena, Persicanu Simona
Bibliografie:
GÂŞTESCU, P., IORDAN, I. (1970), Judeţul Ilfov, Edit. Academiei Române, Bucureşti.
COTEŢ, P. (1976), Câmpia Română – studiu de geomorfologie integrată, Edit. Ceres, Bucureşti.
SECELEANU OLIMPIADA (2002), “O şcoală specială – centrul Şcolar Special Voluntari”, în UNIVERS DIDACTIC ILFOVEAN, ISJ Ilfov, CCD Ilfov, nr.2.
*** (1975), COLLEGIUM, Revista Liceului Agricol Special nr. 1, Bucureşti.
*** (2005), Geografia României, vol V (Câmpia Română, Dunărea, Podişul Dobrogei, Litoralul românesc al Mării Negre şi Platforma Continentală), Ed. Academiei Române, Bucureşti.
*** Documente din arhiva Centrului şcolar pentru Educaţie Incluzivă.
www.earth.google.com.
